Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. conductibilité)
1. proprietate a corpurilor de a transmite căldura sau electricitatea.
2. facultatea de propagare a influxului nervos.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. photoconductibilité)
1. conductibilitate electrică a semiconductorilor care variază în funcţie de iluminare; fotoconductivitate, fotoconducţie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (piezo- + conductibilitate)
1. proprietate a unui mediu de a transmite presiunea.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. supraconductibilité)
1. proprietate a unor metale sau aliaje la temperaturi foarte scăzute de a-şi pierde rezistenţa electrică; supraconductivitate, supraconducţie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. thermoconductibilité)
1. proprietate a unor corpuri de a fi bune conducătoare de căldură.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (conduce + -/ă/tor)
1. adj. care conduce; de conducere.
2. (despre corpuri) bun (sau rău) ~ = care prezintă (sau nu) conductibilitate.
3. s. m. f. persoană, organ care conduce un partid, o instituţie, întreprindere, un (auto)vehicul etc.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. conductance)
1. mărime definită prin capacitatea de conductibilitate electrică a unui corp sau circuit, inversul rezistenţei.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. conductible)
1. care prezintă conductibilitate.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. conductif)
1. referitor la conductibilitatea electrică.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. conducteur, lat. conductor)
1. adj. (despre ţesuturi, vase etc.) care conduce.
2. adj., s. n. (corp, material) care prezintă conductibilitate (1).
3. ~ electric = piesă cu rezistenţă electrică mică, servind la realizarea circuitelor electrice.
4. s. m. f. funcţionar feroviar care controlează biletele călătorilor şi supraveghează ordinea în vagoane.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cryotron)
1. dispozitiv electronic care foloseşte proprietăţile de supraconductibilitate ale unor metale la temperaturi foarte joase.