Rezultate secundare (Conductor):
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. conducteur, lat. conductor)
1. adj. (despre ţesuturi, vase etc.) care conduce.
2. adj., s. n. (corp, material) care prezintă conductibilitate (1).
3. ~ electric = piesă cu rezistenţă electrică mică, servind la realizarea circuitelor electrice.
4. s. m. f. funcţionar feroviar care controlează biletele călătorilor şi supraveghează ordinea în vagoane.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. radioconducteur)
1. corp care, sub influenţa undelor electromagnetice, devine conductor de electricitate.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. superconductor)
1. conductor electric de mare capacitate.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. ampère)
1. unitate de măsură a intensităţii curentului electric, intensitatea curentului constant de un volt care străbate un conductor cu rezistenţă de un ohm.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. encoche)
1. crestătură de dimensiune redusă sau tăietură mică.
2. decupaj utilizat pentru reperare; marcaj servind drept reper.
3. (cinema.) decupare pe marginea filmelor cinematografice, care acţionează dispozitivul de schimbare a iluminării în porţiunea maşinii de copiat.
4. (electronică) canal într-o piesă metalică pentru a introduce conductorii electrici.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. bifilaire, engl. biphilar)
1. (despre circuite) cu doi conductori separaţi.
2. (mec.; despre suspensii) cu două fire paralele.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bus)
1. (inform.) cale de dirijare a informaţiilor.
2. conductor comun al mai multor circuite.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. chip)
1. bucată mică de material semiconductor pe care se formează simultan componentele unui circuit integrat.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cordon)
1. cingătoare (de stofă, de piele etc.)2. conductor electric de liţă, izolat şi strâns într-un înveliş protector.
3. structură anatomică cilindrică lungă.
4. ~ litoral = fâşie îngustă de uscat rezultată din acumularea aluviunilor aduse de valuri şi de curenţii marini, care separă marea de un golf sau de o lagună; perisip.
5. margine a unei monede cu grosimea mai mare decât partea centrală.
6. (arhit.) mulură orizontală pe un perete. II şir de posturi militare de pază; şir de soldaţi care păstrează ordinea în anumite poziţii.
7. ~ sanitar = totalitatea măsurilor de izolare la care este supusă o zonă bântuită de o contagiune; formaţie militară care asigură această izolare.