Dictionar

Rezultate secundare (Conducătoare;):

Aristocraţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aristocratie, gr. aristokratia)

1. clasă socială conducătoare care deţine puterea de stat şi asupreşte celelalte clase (în orânduirea sclavagistă şi feudală); pătură restrânsă a claselor exploatatoare, care beneficiază de mari privilegii; nobilime.

2. vârfurile privilegiate care s-au desprins de clasa din care fac parte şi se bucură de avantaje speciale.


Armătură

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. armature, lat. armatura)

1. ansamblu de bare metalice dintr-un element de beton armat.

2. totalitatea pieselor metalice ale unor instalaţii alcătuite din ţevi sau conducte.

3. construcţie de lemn, de zidărie etc. servind la întărirea pereţilor unei galerii subterane.

4. fiecare dintre plăcile conducătoare ale unui condensator electric.

5. înveliş metalic protector al unui cablu electric.

6. ~ (bucală) = totalitatea părţilor care formează aparatul bucal al insectelor, crustaceelor.

7. (fig.) ceea ce susţine, serveşte ca bază diferitelor părţi ale unui tot; osatură (3), schelet (3).


Avangardă

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. avant-garde)

1. detaşament care se trimite în fruntea unei trupe în marş spre a face siguranţa pe direcţia de deplasare a acesteia; (antonim) ariergardă.

2. clasă, grup social, organizaţie politică conducătoare, care se situează pe poziţiile cele mai înaintate în cadrul unei mişcări sociale, politice, naţionale etc.

3. de ~ = care merge, care conduce.

4. mişcare literar-artistică complexă şi eterogenă, care, afişând o respingere totală a formelor consacrate şi a tradiţiei, proclamă ostentativ şi polemic necesitatea înnoirii, asumându-şi rol de precursor; avangardism.


Centru 1

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. centre, lat. centrum)

1. s. n. (mat.) punct faţă de care punctele unui cerc sau ale unei sfere se află la egală depărtare.

2. punct al unui ansamblu de figuri geometrice la care se raportează celelalte puncte ale ansamblului.

3. punct central al unui spaţiu, al unei suprafeţe.

4. punct marcat la mijlocul terenului de joc la fotbal, handbal etc.

5. loc(alitate) în care sunt concentrate anumite activităţi (politico-administrative, economice, culturale etc.)

6. instituţie superioară conducătoare; putere administrativă centrală.

7. instituţie care concentrează o activitate ştiinţifică.

8. (fiz.) punct de aplicaţie al rezultantei unui sistem de forţe.

9. poziţie politică de mijloc, între concepţiile de dreapta şi de stânga.

10. s. m. (anat.) punct în care sunt localizate anumite funcţii.

11. ~ nervos = grup de celule nervoase unde se primesc excitaţiile periferice şi de unde pornesc excitaţiile centrale.

12. jucător aflat în mijlocul liniei de atac sau de apărare la anumite jocuri sportive.


Conducţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. conduction)

1. fenomenul trecerii căldurii sau electricităţii prin corpuri conducătoare.

2. acţiunea de transmitere a influxului nervos.


Establishment

Parte de vorbire: s.n. (englezism)
Origine: (engl. stablishment)

1. grup social oligarhic.

2. clasa conducătoare dintr-o societate care își apără privilegiile şi care are interesul menţină ordinea existentă, stabilită.