Dictionar

autosugestie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. autosuggestion)

1. sugestie asupra propriei conştiinţe sau conduite.
 

etician, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (etică + -ian)

1. specialist în etică, știință care se ocupă de principiile de reglementare ale acțiunii și conduitei morale.
 

psihagogie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. psychagogie)

1. ansamblu de acţiuni şi tehnici educative care urmăresc (re)modelarea conduitei morale a individului, potrivit cerinţelor mediului social.
2. psihoterapie prin metode educative.
 

stimul

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., lat. stimulus)

1. s. n. stimulent, imbold.
2. s. m. factor care dă naştere unei reacţii, unei conduite specifice a organismului; excitant.
 

supradeterminare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. surdétermination)

1. caracter al unui proces care este determinat de un mare număr de condiţii.
2. caracterul unei conduite determinate de mai multe motivaţii concurente.
 

zen

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. zen)

1. sectă budistă din Japonia care se bazează pe educarea unei anumite conduite, pe o tehnică specială de meditaţie filozofică, menită să stimuleze concentrarea gândirii.