Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. connecteur)
1. adj. care conectează.
3. s. n. aparat, mecanism etc. care stabileşte o legătură.
4. (inform.) parte a unui program care leagă două segmente.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (după fr. fistulisation)
1. (med.) formare a unei fistule (canal anormal între organe sau vase, care în mod normal nu se conectează).
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (engl. link)
1. (inf.) adresă prin care se conectează fie modulele unui program, fie modulele hardware ale unei rețele de calcul.
2. (inf.) relație stabilită între informații astfel încât accesul la una să permită accesul rapid la alta; referință într-un hipertext; hiperlink, legătură.
3. (inf.) o referință, sub formă de fișier, la un fișier sau director.