Rezultate principale (Conexiune):
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. connexion, lat. conexio)
1. legătură, înlănţuire; intercondiţionare între obiecte, fenomene şi procese; raport reciproc, relaţie de conexitate; concatenaţie.
2. (fil.) ~ generală (sau universală) = totalitatea formelor de legătură, interacţiune şi condiţionare reciprocă a obiectelor şi fenomenelor în mişcare din univers; ~ inversă = feedback.
3. legătură între două sau mai multe conductoare electrice.
4. conectare.
Rezultate secundare (Conexiune):
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. déconnexion)
1. actul de deconectare, de anulare a unei conexiuni, de separare a două elemente îmbinate.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. interconnexion)
2. ansamblul mijloacelor tehnice necesare pentru realizarea unei legături.
Parte de vorbire: s.
Origine: (rus. agregat, /3/ fr. agrégat)
1. ansamblu de lucruri aflate într-o conexiune.
2. grup de maşini care lucrează în acelaşi timp ca un tot unitar.
3. material inert (pietriş, nisip etc.) care se amestecă cu cimentul la prepararea betonului, mortarului etc.
4. component elementar al structurii solului.
5. ~ mineral = concreştere de minerale în diferite formaţii naturale.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. concaténation, lat. concatenatio)
1. figură de stil constând în înlăturarea membrelor unei perioade prin cuvinte împrumutate de la un membru precedent; înlănţuire retorică de anadiploze succesive; conexiune; epiplocă.
2. (lingv.) înlănţuire de elemente vecine, în plan sintagmatic; (p. ext.) înlănţuire de elemente constitutive (cauze şi efecte, termeni ai unui silogism etc.); juxtapunere.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. connexité)
1. conexiune.
2. (jur.) legătură între două sau mai multe pricini care au un obiect înrudit.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. déconnecter)
1. tr. a suprima o conexiune.
2. a desface o legătură dintre o maşină sau un aparat electric şi un circuit sau o reţea electrică; decupla (1).
3. refl. (fig.) a se relaxa, a se destinde.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. feed-back)
1. conexiune inversă în sistemele cibernetice, biologice, tehnice, pentru menţinerea stabilităţii şi echilibrului lor faţă de influenţele exterioare; lanţ cauzal închis; retroacţiune (3).
2. (p. ext.) întoarcere, revenire.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. intercommunication)
1. comunicaţie reciprocă; relaţie, conexiune.
2. conversaţie între mai mulţi interlocutori.