Rezultate secundare (Conferea):
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. imperator)
1. titlu onorific care se conferea generalilor romani de către soldaţi sau senat după o victorie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. indult, lat. indultum)
1. privilegiu acordat de papă care conferea puteri excepţionale.
2. permisiune acordată navelor comerciale surprinse de declanşarea ostilităţilor într-un port inamic de a-l părăsi.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. pair)
1. titlu purtat de marii vasali ai regelui Franţei şi Angliei.
2. membru al uneia dintre cele două camere legislative din Franţa între 1815 şi 1848; titlu de nobleţe care conferea cuiva dreptul de a fi membru al Camerei Lorzilor din Anglia.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. presbytérianisme)
1. sistem ecleziastic preconizat de Calvin, care conferea conducerea bisericii unui corp mixt de pastori şi laici.
2. confesiune protestantă, desprinsă din anglicanism, care nu recunoaşte autoritatea episcopilor.