Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. conférence, lat. conferentia)
1. expunere făcută în public asupra unei teme din domeniul ştiinţei, artei etc.
2. reuniune a reprezentanţilor unor state, organizaţii etc. pentru a discuta şi a lua hotărâri în anumite chestiuni.
3. ~ la nivel înalt = întrunire a unor şefi de state sau de guverne.
4. for superior al unei organizaţii de partid, care se întruneşte pentru a dezbate probleme ale organizaţiei, a alege organele sale de conducere etc.
6. ~ de presă = întâlnire între o personalitate a vieţii politice, sociale sau culturale şi reprezentanţi ai presei.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (cf. fr. audioconférence)
1. teleconferință în care participanții sunt conectați prin circuite telefonice care permit transmiterea vorbirii și, eventual, a unor informații scrise; conferință audio.
Parte de vorbire: s.
Origine: (micro1- + conferinţă)
1. conferinţă de scurtă durată.
Parte de vorbire: s.
Origine: (pre- + conferinţă)
1. conferinţă preliminară uneia mai importante.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. téléconférence)
1. discuție între interlocutori care se află în locuri diferite și sunt conectați între ei prin intermediul telecomunicațiilor; conferință la distanță.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. vidéoconference)
1. teleconferință care permite, pe lângă transmiterea vorbirii și a documentelor grafice, transmiterea în direct a imaginilor în mișcare ale interlocutorilor îndepărtați; conferință video, vizioconferință.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (cf. fr. visioconférence)
1. teleconferință care permite transmiterea imaginilor animate ale participanților; conferință video, videoconferință.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. assistance)
1. asistare.
2. public care ia parte la o conferinţă, la un spectacol etc.
3. sprijin, ajutor (medical, material etc.).
4. ~ juridică = ajutor competent, de specialitate, dat unei persoane pentru a-şi susţine drepturile în faţa justiţiei. ~ socială = sprijinire materială a unei persoane inapte de muncă.
5. cooperare materială sau morală în viaţa internaţională.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (lat. audire)
1. a asculta pe inculpat, pe martor sau oricare altă parte într-un proces.
2. a asculta un curs, o conferinţă.
3. a asculta muzică (înregistrată).
Parte de vorbire: adj., s. m. f.
Origine: (fr. auditeur, lat. auditor)
1. (cel) care audiază un curs, o conferinţă etc.; ascultător.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. auditoire, /2/ lat. auditorium)
1. asistenţă, public (la o conferinţă, la un curs etc.).
2. sală pentru audiţii şi pentru înregistrări fonice.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. conférencier)
1. cel care ţine o conferinţă, vorbitor.
2. grad în învăţământul superior.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. délégué, lat. delegatus)
1. cel împuternicit cu o delegaţie.
2. reprezentant al unei organizaţii politice sau obşteşti, al unui stat la o conferinţă, la un congres etc.