Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. charisme, gr. kharisma)
1. dat particular conferit oamenilor prin graţia divină; har.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. décoration, lat. decoratio)
1. distincţie conferită cuiva pentru o faptă eroică, pentru merite deosebite etc.; medalie, insignă.
2. arta şi tehnica executării decorurilor.
4. totalitatea ornamentelor care servesc la înfrumuseţarea unui obiect.
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Doktor, lat. doctor, fr. docteur)
1. titlu ştiinţific conferit doctoranzilor în urma susţinerii examenelor şi a unei teze originale; posesor al unui asemenea titlu.
2. ~ docent = titlu ştiinţific care se acordă doctorilor (1) care fac dovada unei activităţi ştiinţifice îndelungate şi valoroase; ~ honoris causa = titlu onorific acordat de instituţiile de învăţământ superior unei personalităţi de mare prestigiu, din ţară sau din străinătate, pentru realizări deosebite în domeniul ştiinţei, tehnicii şi culturii, pentru servicii de mare însemnătate aduse patriei şi umanităţii.
3. medic.
4. (fam.) persoană foarte pricepută într-un anumit domeniu; maestru.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. émérite, lat. emeritus)
1. care cunoaște foarte bine o anumită știință sau disciplină; competent.
2. care are multe merite într-o activitate; eminent.
3. artist (maestru, profesor, medic etc.) ~ = titlu onorific conferit persoanelor care s-au distins în mod deosebit în artă, știință, învățământ etc.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (lat. honoris causa)
1. titlu onorific conferit unor personalităţi pentru merite excepţionale.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. lord)
1. (în Anglia) mare proprietar funciar, în evul mediu.
2. titlu nobiliar ereditar sau conferit de rege; persoană cu acest titlu.
3. membru al Camerei Superioare (Camera Lorzilor) a parlamentului.
4. titlu al unor înalţi demnitari englezi.