Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. confession, lat. confessio)
1. mărturisire, destăinuire a unor gânduri, fapte sau sentimente intime.
2. scriere literară care cuprinde mărturisirea unor gânduri şi sentimente legate de viaţa intimă a autorului.
3. religie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. catholicisme)
1. confesiune creştină care recunoaşte primatul şi infailibilitatea papei de la Roma, iar în materie de credinţă, purcederea Sfântului Duh şi de la Dumnezeu-fiul (filioque), existenţa purgatoriului etc.
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Konfessionalismus, it. confessionalismo)
1. concepţie teologică ce consideră obligatorie apartenenţa la o anumită confesiune.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (germ. Konfessionalität, it. confessionalità)
1. apartenenţă la o anumită confesiune sau credință religioasă.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (confes/a/ + -iv)
1. cu caracter de confesiune.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. confirmation, lat. confirmatio)
1. ritual catolic oficiat (de un episcop), în vederea întăririi botezului pentru copiii care au împlinit şapte ani.
2. act prin care, în confesiunea protestantă, se confirmă jurământul botezului înainte de împărtăşanie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. culte, lat. cultus)
1. adorare mistică, religioasă a unor obiecte, forţe naturale, fiinţe reale sau fantastice ori a unor abstracţiuni personificate; act religios făcut în cinstea unei divinităţi.
2. sentiment de veneraţie, de respect, de dragoste profundă pentru cineva sau ceva.
3. ~ul personalităţii = atitudine de admiraţie sistematică faţă de un conducător politic.
4. totalitatea ritualurilor unei religii.