Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. confessionnel)
1. care aparţine unei confesiuni religioase.
2. care are caracterul unei confesiuni (1).
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. consistorium, fr. consistoire)
1. consiliu al împăraţilor romani.
3. instanţă judecătorească ecleziastică.
4. consiliu al cardinalilor, prezidat de papă.
5. adunare care conduce treburile religioase ale unui cult, ale unei confesiuni etc.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (grec + oriental)
1. care aparţine confesiunii ortodoxe.
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Hierokratie)
1. formă de conducere a societăţii primitive şi feudale în funcţie de obiectivele spirituale ale unei confesiuni dominante.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. interconfessionnel)
1. care priveşte mai multe confesiuni sau religii.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. irénisme)
1. orientare teologică tinzând spre unificarea diferitelor confesiuni creştine, pe baza punctelor lor comune.