Dictionar

confidențial

Parte de vorbire:  adv.  
Etimologie: (fr. confidentiel)

1. în mod particular; în taină.
 

confidențial, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. confidentiel)

1. care se comunică în taină, care nu trebuie anunțat public; secret (ex. document confidenţial).
2. care este rezervat pentru un număr foarte mic; care este limitat la un cerc restrâns (ex. distribuție confidențială).
3. care are caracter intim și personal (ex. un ton confidențial).
4. cod ~ = cod secret.
 

confidenţialitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (confidenţial + -itate)

1. caracterul a ceea ce este confidențial, care nu ar trebui raportat public.
2. actul de a rezerva informații pentru un număr mic de persoane cu acces autorizat.
 

confidenţialitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (confidenţial + -itate)

1. caracterul a ceea ce este confidențial, care nu ar trebui raportat public.
2. actul de a rezerva informații pentru un număr mic de persoane cu acces autorizat.
 

ultrasecret, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. ultrasécret)

1. extrem de secret și confidențial; de cel mai mare secret; top secret.
 

confidențial, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. confidentiel)

1. care se comunică în taină, care nu trebuie anunțat public; secret (ex. document confidenţial).
2. care este rezervat pentru un număr foarte mic; care este limitat la un cerc restrâns (ex. distribuție confidențială).
3. care are caracter intim și personal (ex. un ton confidențial).
4. cod ~ = cod secret.