Dictionar

Rezultate secundare (Configuratio):

Configuraţional, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (engl. configurational)

1. despre sau aparținând unei configurații; configurativ.

2. care provine dintr-o configurație; configurativ.


Configuraţionism

Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. configurationism)

1. concepţie în psihologia structuralistă potrivit căreia în învăţarea citirii şi scrierii cuvintelor copilul prinde totul în forme întregi, în structuri; gestaltism.


Configuraţionist, -ă

Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (engl. configurationist)

1. I. referitor la configuraționism, curent al psihologiei moderne apărut în Germania la începutul secolului al XX-lea.

2. II. adept al configuraționismului.


Configurativ, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. configuratif, engl. configurative)

1. referitor la configuraţie; configuraţional.

2. care provine dintr-o configurație; configuraţional.

3. care aparține configurației; configuraţional.


Configuraţionist, -ă

Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (engl. configurationist)

1. I. referitor la configuraționism, curent al psihologiei moderne apărut în Germania la începutul secolului al XX-lea.

2. II. adept al configuraționismului.


Gestaltism

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. gestaltisme)

1. concepţie psihologică potrivit căreia fenomenele psihice reprezintă structuri, configuraţii integrale, realităţi primordiale ireductibile la o simplă însumare a elementelor componente; configuraţionism, structuralism (3).


Configuraţie; înfăţişare; formă

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT configuratio

2. FR configuration; forme

3. EN configuration; shape

4. DE Konfiguration; Gestalt

5. RU конфиrурaция; очертaние

6. HU alak, alkat