Parte de vorbire: s.f.
Origine: (reconfirma)
1. acțiunea de a reconfirma și rezultatul ei; confirmare din nou.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. annulation)
1. acțiunea de a anula sau de a se anula; rezultat al acestei acțiuni; anulare.
2. decizie prin care se anulează un act, o dispoziție etc.
3. (psihiatrie) mecanism de anulare retroactivă a amintirilor.
4. (antonime) confirmare, ratificare.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. confirmatif)
1. care confirmă, care aduce confirmare.
2. (drept) care aprobă și menține o decizie anterioară.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. conformité)
1. raport care există între două lucruri asemănătoare sau indentice.
2. pentru ~ = formulă de confirmare a autenticităţii unui act; în ~ cu... = de acord cu...
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. conjecture, lat. coniectura)
1. simplă supoziţie, care nu a primit încă nici o confirmare; ipoteză, presupunere.
Parte de vorbire: s.
Origine: (consacra)
1. acţiunea de a (se) consacra; dedicare.
2. consfinţire, stabilire; (spec.) confirmare, recunoaştere a capacităţii, a meritelor cuiva într-un anumit domeniu.
Parte de vorbire: s.
Origine: (învesti)
2. împuternicire dată cuiva pentru exercitarea unui drept, a unei autorităţi etc.
3. confirmare într-o demnitate.