Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. abréaction)
1. (psihan.) reapariţie bruscă a unor tensiuni emoţionale, regulate.
2. reacție de eliberare a unor tensiuni emoționale care altfel ar întreține conflictele psihice și ar genera tulburări durabile; reacție de apărare.
3. sin. catharsis.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. amiable)
1. care se comportă ca un prieten, care arată prietenie; înţelegător, prietenos.
2. care acționează sau care se face prin blândețe și conciliere; binevoitor, conciliator.
3. (despre litigii, conflicte etc.) care se reglează în general printr-o tranzacție, în afara oricăror proceduri judiciare.
4. (științe juridice) care este rezolvat prin negociere, pe cale diplomatică.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. conciliation, lat. conciliatio)
1. conciliere.
2. procedură, în dreptul internaţional, urmărind înlăturarea conflictelor.
3. figură retorică în care se foloseşte un argument „ostil” pentru propria cauză.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. dramatique, lat. dramaticus, gr. dramatikos)
1. referitor la dramă, la teatru.
2. gen ~ = gen literar care cuprinde opere scrise în dialog, în care ideile şi sentimentele, ducând la desfăşurarea unui conflict între personaje, sunt prezentate dinamic pe scenă; cronică ~ă = prezentare (analitică) a unei reprezentaţii teatrale; artă ~ă = arta şi teoria punerii în scenă şi interpretării operelor dramatice; dramă (2).
3. (despre voci) care se caracterizează printr-o sonoritate colorată şi plină de gravitate, dar având o mobilitate limitată.
4. (fig.; despre întâmplări, situaţii etc.) bogat în contraste, în conflicte; zguduitor, impresionat.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. éradication)
1. acțiunea de a eradica și rezultatul ei; acțiunea de a dezrădăcina, de a extirpa complet (ceva); suprimare definitivă; eradicare.
2. (în part.) eliminarea completă a unei specii de animale dăunătoare.
3. (med.) îndepărtarea completă a unui organ, tumoră, leziune et cetera; înlăturare completă a unei boli, a unei epidemii etc.
4. (conflicte etnice) exterminare sau epurare etnică.
5. (var.) (înv.) eradicațiune.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (engl. escapism, fr. escapisme)
1. tendință de a cultiva evadarea din realitatea vieții sociale, de a căuta refugiu în atemporabilitate.
2. (prin ext.) evitarea conflictelor, fuga din fața obstacolelor.