Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. conformer, lat. conformare)
1. refl. a se pune de acord (cu), a se adapta (la).
2. a se supune unui ordin, unei legi etc.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (engl. conformance)
1. actul de a se conforma; conformitate.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (conforma)
1. acțiunea de a se conforma și rezultatul ei.
2. adaptare la noi condiții de viață, de muncă etc.
3. punere de acord cu o situație etc.
4. supunere la o dispoziție, lege, ordin etc.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. conformation, lat. conformatio)
1. structură fizică a unui corp, a unui teren, a unei substanţe; constituţie (I, 2).
Parte de vorbire: adj.
Origine: (engl. conformational)
1. despre sau aparținând conformației.
2. (stereochimie) referitor la conformaţie.
3. (biochimie) schimbare ~ă = schimbare a formei unei macromolecule, adesea indusă de factorii de mediu.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. conformateur)
1. instrument folosit de pălărieri pentru a lua forma şi dimensiunile exacte ale capului.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. conformateur)
1. care (se) conformează.
Parte de vorbire: s.
Origine: (acro- + -manţie)
1. pretinsă artă de a ghici viitorul după conformaţia norilor.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (adecvat)
1. tr., refl. a face să devină, a fi adecvat; a (se) conforma.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. anatomique)
1. despre sau legat de anatomie.
2. care se referă la structura unui organ sau a unui corp organizat.
3. care se referă la forma, aspectul exterior, conformația generală a corpului.
4. care se adaptează la forma corpului.
5. (fig.) care se referă la analiza atentă a realității.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. anémomorphie)
1. (bot.) conformaţie a plantelor de a se apăra împotriva acţiunii vântului; anemomorfoză.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. angélisme)
1. atitudine spirituală sau intelectuală care constă în preocuparea excesivă de a se conforma unui tip ideal, ignorând sau refuzând realitățile umane sau lucrurile materiale, de dragul purității; puritate, frumusețe, grație.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. axer)
2. tr., refl. (fig.) a (se) desfăşura în jurul a ceva, a (se) conforma cu ceva; a (se) susţine pe baza unei anumite situaţii; a (se) orienta.