Dictionar

conformație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. conformation, lat. conformatio)

1. structură fizică a unui corp, a unui teren, a unei substanțe; constituție (I, 2).
 

anemomorfie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. anémomorphie)

1. (bot.) conformație a plantelor de a se apăra împotriva acțiunii vântului; anemomorfoză.
 

brahicefalie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. brachycéphalie)

1. conformație a craniului brahicefal.
 

brahidactilie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. brachydactylie)

1. viciu de conformație prin scurtimea degetelor.
 

conformațional, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (engl. conformational)

1. despre sau aparținând conformației.
2. (stereochimie) referitor la conformație.
3. (biochimie) schimbare ~ă = schimbare a formei unei macromolecule, adesea indusă de factorii de mediu.
 

constituție

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. constitution, lat. constitutio)

1. totalitatea particularităților morfologice, funcționale și psihologice ale unui individ.
2. conformație; arhitectură.
3. lege fundamentală a unui stat, care stabilește principiile de bază ale organizării lui, drepturile și îndatoririle fundamentale ale cetățenilor, sistemul electoral, organizarea organelor supreme și locale.
 

diformitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. difformité, lat. difformitas)

1. abatere de la aspectul și proporțiile normale; viciu de conformație; defect. (p. ext.) urâțenie.