atipic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. atypique)

1. care nu prezintă caracterele tipului; care este diferit de tipul obișnuit.
2. care nu se conformează regulilor, comportamentelor obișnuite.
3. (antonim) tipic.

bigot, -ă

Parte de vorbire:  adj., s. m. f.  
Etimologie: (fr. bigot)

1. (cel) care se conformează strict tuturor preceptelor rituale ale unei religii; habotnic.

conformist, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. conformiste)

1. I. care se conformează pasiv uzanțelor și tradițiilor stabilite.
2. care respectă strict normele, tradiția, morala curentă etc.
3. II. adept al conformismului; cel care se conformează din interes părerilor, convingerilor altora.
4. (antonime) anticonformist, contestatar, nonconformist.

corporatist, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. corporatiste)

1. I. privitor la corporatism și la ideologia lui.
2. care se conformează modelului propus de corporatism.
3. care aderă la corporatism.
4. care se referă la corporații sau aparține unei corporații; corporativ.
5. care apără interesele unice ale unei categorii profesionale date.
6. II. adept al corporatismului.
7. persoană care apără interesele unice ale profesiei sale.

excepție

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. exception, lat. exceptio)

1. ceea ce nu se conformează unei reguli generale; abatere de la o normă (generală).
2. complement circumstanțial de ~ = complement care desemnează obiectul sau faptul ce exprimă o excepție în raport cu subiectul, cu numele predicativ sau cu complementul; propoziție de ~ = propoziție circumstanțială care corespunde complementului circumstanțial de excepție; cu ă = afară de...; fără ~ = fără deosebire; de ~ = excepțional.
3. mijloc de apărare în justiție care tinde să schimbe soluționarea cazului sau să atace forma de judecată.

heterodox, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. hétérodoxe)

1. I. referitor la heterodoxie; care aparține heterodoxiei.
2. califică orice opinie care se abate de la doctrina oficială, mai ales într-o biserică sau organizație sectantă.
3. II. persoană care se abate de la credința sa religioasă.
4. persoană care nu se conformează opiniilor, ideilor tradiționale sau general acceptate într-un domeniu dat; nonconformist.
5. (var.) eterodox.
6. (antonime) conformist, ortodox, tradiționalist.