Dictionar

Rezultate principale (Confort.):

Confort

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. confort)

1. totalitatea condițiilor materiale care fac o locuință comodă, plăcută și igienică; comoditate a vieții, bunăstare.

2. (franțuzism înv.) fotoliu capitonat în întregime.

3. (psihologie) zonă de ~ = situație în care o persoană se simte confortabil, relaxat.

4. (antonime) disconfort, inconfort, incomoditate.


Rezultate secundare (Confort.):

Confortabil, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. confortable)

1. care oferă confort; comod.

2. (fig.) care asigură o linişte sufletească; important, considerabil.


Confortant, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. confortant)

1. care reconfortează, care putere; reconfortant.


Disconfort

Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. discomfort)

1. lipsă de confort.

2. stare neplăcută de nesiguranţă, de insatisfacţie.

3. (biol.) tulburare a stării normale a unui organism, cauzată de diverşi factori de mediu.


Fonoconfort

Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. phonoconfort)

1. ansamblu de condiţii care fac o locuinţă comodă, plăcută din punctul de vedere al izolării fonice.


Inconfort

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. inconfort)

1. disconfort; neplăcere.


Reconfort

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. réconfort)

1. acțiunea de a reconforta și rezultatul ei; reconfortare.

2. redarea forței morale, a curajului, consolare într-o situație dificilă, dureroasă.


Acomodament

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. accommodement)

1. aranjament care produce confort.

2. dezinvoltură.


Afagie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. aphagie)

1. (med.) incapacitatea de a înghiți, legată de un disconfort (disfagie) sau de o durere (odinofagie).


Amenaja

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. aménager)

1. a dispune, a aranja într-un anumit scop; a face mai confortabil (un spaţiu).

2. a realiza o amenajare (2, 3).


Autocar

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. autocar)

1. vehicul rutier confortabil de transport public, conceput pentru distanțe lungi, pentru excursii etc.


Clasă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. classe, germ. Klasse)

1. grup de obiecte, fenomene, fiinţe cu însuşiri comune.

2. (log.) ansamblu de elemente având anumite însuşiri comune care satisfac o condiţie sau un criteriu dat.

3. ~ socială = grup mare de oameni, istoriceşte constituit, cărora le sunt proprii anumite caracteristici sociale, acelaşi loc în sistemul producţiei sociale, acelaşi raport faţă de mijloacele de producţie, acelaşi rol în organizarea muncii , acelaşi mod de obţinere a părţii de care dispun din bogăţia societăţii, o psihologie şi o conştiinţă socială proprie.

4. categorie sistematică a regnului animal sau vegetal, între încrengătură şi ordin.

5. fiecare dintre grupele de câte trei cifre ale unui număr cu mai multe cifre.

6. unitate de bază în învăţământ, cuprinzând elevi de aceeaşi vârstă şi cu acelaşi nivel de pregătire, cărora urmează li se predea aceleaşi materii.

7. sală în care se ţin cursurile unui asemenea grup de elevi.

8. categorie de confort a vagoanelor, a compartimentelor de tren, a cabinelor de vapor etc.

9. categorie, grad, rang stabilite după valoare, după merit.

10. de (mare) ~ = de calitate superioară, de mare valoare.


Cognitiv, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. cognitif)

1. care se referă la cunoaștere; care este capabil de cunoaștere.

2. (psihologie aplicată) care se referă la mijloacele și mecanismele de dobândire a cunoștințelor.

3. test ~ = test de cunoștințe sau de eficiență (spre deosebire de testul de aptitudini).

4. (lingvistică) funcție = funcția de comunicare care se traduce în limbaj prin fraza asertivă folosită pentru a informa, pentru a face cunoscut un gând unui interlocutor; funcție referențială a limbajului.

5. psihologie = studiul științific al proceselor mentale precum atenția, utilizarea limbajului, memoria, percepția, rezolvarea problemelor, creativitatea și raționamentul; psihologia cunoașterii.

6. (psihologie) tulburare = termen care desemnează o tulburare mintală care afectează în special și în principal memoria.

7. (psihologie) disonanță = disconfort mental cauzat de două cogniții ireconciliabile.

8. bulă = limitarea conexiunilor sociale ale unei persoane prin cultura sa și informațiile accesibile acesteia prin intermediul noilor tehnologii.

9. hartă = diagramă care permite de a reprezenta vizual și de a urma calea asociativă a gândirii.