Rezultate principale (Confrerie):
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. confrérie)
1. (în evul mediu) asociaţie constituită în scopuri religioase sau caritabile.
2. grup de oameni legaţi prin aceleaşi idei sau preocupări profesionale.
Rezultate secundare (Confrerie):
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Bund)
1. asociaţie, confrerie; confederaţie (în Germania şi Elveţia).
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. confraternité)
1. relațiile și sentimentele care există între confraţi; confrerie, (înv.) confrăție.
2. raporturi amicale bazate pe o comuniune de idei, de preocupări; confrerie, (înv.) confrăție.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. congrégation, lat. congregatio)
1. (în biserica catolică) ordin monahal
2. ramură a unui asemenea ordin.
3. confrerie din clerici şi laici, în scopul intensificării propagandei religioase.
4. adunare de prelaţi pentru examinarea unor anumite chestiuni, situaţii etc.
5. departament al curiei papale, condus de un cardinal.
6. şedinţă de studiu la un conciliu; (p. ext.) adunare religioasă.