Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. béguine)
1. călugăriţă văduvă sau celibatară, din evul mediu, care, fără a fi pronunţat un jurământ, trăia în mănăstire, constituind confrerii caritative.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. rosicrucien)
1. s. m. f. membru al unei confrerii de iluminaţi care exista în Germania în sec. XVII; complotist, conspirator.
2. adj. referitor la rozacrucieni.
Parte de vorbire: adj., s.m.f.
Origine: (fr. zélote)
1. (adept) al zelotismului; fanatic religios; zelator.
2. şef al unui grup, în anumite confrerii sau asociaţii religioase.