Dictionar

Rezultate principale (Confunda):

Confunda

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. confondre, lat. confundere)

1. tr. a lua o persoană drept alta, un lucru drept altul.

2. refl. a se contopi.


Rezultate secundare (Confunda):

Confundabil, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (confunda + -bil, cf. it. confondibile)

1. care poate fi confundat; (var.) confundibil.

2. (antonime) inconfundabil, neconfundabil.


Confundabil, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (confunda + -bil, cf. it. confondibile)

1. care poate fi confundat; (var.) confundibil.

2. (antonime) inconfundabil, neconfundabil.


Confuzie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. confusion, it. confusione, lat. confusio)

1. stare a ceea ce este confuz, vorbind despre lucruri fizice și lucruri morale.

2. actul de a confunda un lucru cu altul; rezultatul acestei acțiuni.

3. încurcătură; lipsă de orientare.

4. frământare sau dezordine politică.

5. jenă, din rușine sau din smerenie.

6. ~ mintală = tulburare de conștiință care apare în cazul unor infecții și intoxicații.

7. (înv.) confuziune.


Dispersie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. dispersion, lat. dispersio)

1. împrăştiere, răspândire.

2. împrăştiere a unei substanţe în particule foarte fine într-un mediu solid, lichid sau gazos.

3. răspândire a seminţelor, a plantelor.

4. (stat. mat.) expresie care măsoară concentraţia unei mulţimi de valori în jurul unei valori medii.

5. fenomen balistic prin care traiectoriile succesive ale proiectilelor trase cu aceeaşi armă şi cu aceleaşi elemente de tragere nu se confundă.

6. descompunere a luminii în radiaţiile monocromatice componente la trecerea printr-o prismă de sticlă.

7. (mat.) indicator numeric al împrăştierii valorilor unei variabile aleatorii faţă de valoarea medie.


Impresionism

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. impressionnisme)

1. sistem estetic ale cărui principii de creație și de critică sunt bazate pe impresie.

2. mișcare artistică de la sfârșitul sec. XIX, bazată pe exprimarea impresiilor imediate și manifestând un interes deosebit pentru nuanțe, atmosferă, fluiditatea senzațiilor, lumină; în literatură, confundat uneori cu simbolismul, se caracterizează prin înfățițarea rapidă și pregnantă a unor stări sufletești trăite nemijlocit de artist.


Inconfundabil, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (in1- + confundabil)

1. bine individualizat, care nu poate fi confundat; original, unic.


Intrica

Parte de vorbire: vb.
Origine: (lat. intricare, fr. intriquer)

1. a (se) încurca, a (se) intersecta la întâmplare.

2. a (se) confunda; a face intrigi.