confuz,-Dicti0nar.ro electronic

confuz, -ă

Parte de vorbire: adj.
Etimologie: (fr. confus, lat. confusus)

1. neclar, imprecis, nelămurit, nedeslușit.
2. (despre oameni) încurcat, tulbure.

confuzie

Parte de vorbire: s.f.
Etimologie: (fr. confusion, it. confusione, lat. confusio)

1. stare a ceea ce este confuz, vorbind despre lucruri fizice și lucruri morale.
2. actul de a confunda un lucru cu altul; rezultatul acestei acțiuni.
3. încurcătură; lipsă de orientare.
4. frământare sau dezordine politică.
5. jenă, din rușine sau din smerenie.
6. ~ mintală = tulburare de conștiință care apare în cazul unor infecții și intoxicații.
7. (înv.) confuziune.

confuzie; greșeală

Parte de vorbire: Traducere
Etimologie:

1. LAT confusio
2. FR confusion; méprise
3. EN mistake; confusion
4. DE Verwechslung; Fehler
5. RU смешение; путaницa
6. HU összevisszaság, zűrzavar; tévedés, hiba

confuziona

Parte de vorbire: vb. tr.
Etimologie: (cf. fr. confusionner)

1. a întreține confuzia, a face lucrurile confuze.

confuzional, -ă

Parte de vorbire: adj.
Etimologie: (fr. confusionnel)

1. referitor la confuzia mintală.

confuzionant

Parte de vorbire: adj.
Etimologie: (v. confuzie)

1. care provoacă confuzie, derutant.

ambiguu, -uă

Parte de vorbire: s.
Etimologie: (lat. ambiguus, fr. ambigu)

1. cu mai multe înțelesuri; echivoc, confuz, neclar.

amentiv, -ă

Parte de vorbire: adj.
Etimologie: (cf. it. amente, dement)

1. stare ~ă = stare confuzională a conștiinței.

amfiguric, -ă

Parte de vorbire: adj.
Etimologie: (fr. amphigourique)

1. (despre scriere, vorbire, stil) obscur, confuz, neinteligibil.

antipsihotic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Etimologie: (fr. antipsychotique)

1. (medicament) care permite controlul halucinațiilor, ideilor delirante, confuziei mintale.

aprosexie

Parte de vorbire: s.
Etimologie: (fr. aprosexie)

1. slăbire a atenției, în stări confuzionale, demențe și oligofrenii.

babelic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Etimologie: (fr. babélique)

1. gigantic.
2. de o confuzie extremă.