Dictionar

Rezultate secundare (Congenital.):

Congenital, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. congénital)

1. se spune despre o particularitate fizică sau psihologică a cărei origine este anterioară nașterii și care persistă sau se dezvoltă în timpul vieții; din naştere, înnăscut, ereditar.

2. (antonim) dobândit.


Congenital, înnăscut

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT congenitalis

2. FR congénital; inné

3. EN congenital

4. DE kongenital; angeboren

5. RU врождённый

6. HU veleszületett


Ablefarie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. ablépharie)

1. (med.) lipsa congenitală a pleoapelor.


Abrahie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. abrachie)

1. (med.) lipsă congenitală a braţelor.


Abrahiocefalie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. abrachiocéphalie; cf. gr. a - fără, brachion - braț, kephale - cap)

1. (med.) lipsă congenitală a braţelor şi a capului.


Acefalobrahie

Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. acephalobrachia)

1. monstruozitate congenitală, lipsa capului şi a braţelor.


Acefalocardie

Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. acephalocardia)

1. lipsă congenitală a capului şi a inimii.


Acefalochirie

Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. acephalochiria)

1. lipsă congenitală a capului şi a mâinilor.