Dictionar

alumnat

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Alumnat, fr. alumnat)

1. stabiliment școlar de grad secundar, în unele congregații din Germania și S.U.A.
 

congregaționist, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (după fr. congréganiste)

1. membru al unei congregații.
 

eudist, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. eudiste)

1. membru al unei congregații clericale catolice din sec. XVII.
 

notar

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (fr. notaire, lat. notarius, germ. Notar)

1. (ant.; la romani) secretar; funcționar imperial care redacta actele juridice.
2. ecleziast sau laic atașat cancelariilor episcopale sau congregațiilor romane.
3. funcționar public învestit cu puterea de a autentifica acte juridice.
4. secretar al primăriei în comunele rurale.
 

primicer

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. primicerius)

1. (în Roma antică) cel dintâi dintr-un corp, dintr-o grupare.
2. căpetenie a anumitor congregații sau fraternități religioase.
 

prior 2, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (lat. prior, germ. Prior)

1. superior al unei mănăstiri sau congregații de călugări catolici.