Dictionar

bisector, -oare

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. bissecteur)

1. adj. care împarte în două părți egale.
2. plan ~ = plan care împarte un unghi diedru în două diedre egale.
3. s. f. semidreaptă cu originea în vârful unui unghi, interioară lui și formând unghiuri congruente cu laturile acestuia.
 

congruență

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. congruence, lat. congruentia)

1. însușirea de a fi congruent; potrivire deplină.
2. (mat.) relație de ~ = relație dintre două numere întregi congruente.
3. acord între gândurile, sentimentele, convingerile cuiva în comportamemtul său.
4. acord între subiect și predicat.
5. (med.) calitate a unei anastomoze ale cărei părți se împreună perfect.
 

echilater, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. équilatère)

1. (despre figuri geometrice) cu elemente liniare congruente.
2. con ~ = con circular drept care are generatoarea congruentă cu diametrul bazei; hiperbolă ~ă = hiperbolă cu asimptotele perpendiculare.
 

isoscel

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. isoscèle, lat. isosceles)

1. (despre triunghiuri) cu două laturi egale; (despre trapeze) cu laturile neparalele congruente.
 

perpendicular, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. perpendiculaire, lat. perpendicularis)

1. adj. (despre drepte, plane) care formează între ele unghiuri sau diedre adiacente congruente.
2. stil ~ = variantă a stilului gotic, în Anglia în sec. XIV, manifestată mai ales în economia bolților, care dispar sub mulțimea arcelor, bogat ornamentate cu muluri decorative.
3. s. f. dreaptă perpendiculară.
 

rotagramă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (rota- + -gramă)

1. instrument de mare ingeniozitate, construit din pătrate translucide de plastic, pe fețele cărora sunt desenate în culori diferite (tri)unghiuri și care, prin rotire, pot fi puse în diferite poziții, subliniindu-se congruențele, paralelismul și proprietățile figurilor rezultate.