Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. acicole)
1. (micologie) care se dezvoltă pe frunzele aciculare ale coniferelor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cumène)
1. lichid aromatic în uleiurile eterice, izolat din diferite plante (cimbru, chimion) din răşina coniferelor şi din petrol, folosit în parfumerie şi ca solvent pentru lacuri.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cône, lat. conus)
1. corp rezultat din rotirea unui triunghi dreptunghic în jurul uneia dintre catetele sale; obiect cu o astfel de formă.
2. ~ vulcanic = partea exterioară, în formă de con, a unui vulcan; ~ de lumină = fascicul de raze care pleacă dintr-un punct luminos şi cade pe o suprafaţă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. furanne)
1. combinaţie organică extrasă din răşina coniferelor, intermediar la sinteza maselor plastice şi în industria farmaceutică.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. ginkgo)
1. arbore ornamental, falnic, din familia coniferelor, originar din China, cu frunze bilobate, dispuse în evantai.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. pitchpine)
1. arbore exotic din familia coniferelor, al cărui lemn dur, galben cu vine roşietice, serveşte la confecţionarea mobilelor de lux şi la construirea de nave.