Dictionar

conjunctiv, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (după fr. conjonctif, lat. coniuctivus)

1. care unește, leagă.
2. țesut ~ = țesut de susținere și de protecție care leagă între ele celelalte țesuturi.
3. mod ~ (și s. n.) = mod personal al verbului, care exprimă o acțiune realizabilă: subjonctiv.
 

conjunctivă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. conjonctive)

1. membrană mucoasă care căptușește fața internă a pleoapelor și suprafața interioară a globului ocular.
 

conjunctivită

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. conjonctivite)

1. inflamație a conjunctivei.
 

adenofibrom

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. adénofibrome)

1. (med.) tumoare glandulară benignă, din celule și fibre conjunctive; tumoră benignă a sânului compusă din țesut fibros și țesut glandular care ajunge la glanda mamară; fibroadenom.
 

adenosarcom

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. adénosarcome)

1. tumoare malignă a țesutului glandular și conjunctiv.
 

adenovirus

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. adénovirus)

1. grup de virusuri cu afinitate pentru mucoasa conjunctivală, faringială și țesutul limfatic.
 

adipos, -oasă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. adipeux)

1. care conține grăsime, gras; seboreic.
2. țesut ~ = țesut conjunctiv care înmagazinează grăsimea.
 

adventice

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. adventice)

1. tunică externă, de țesut conjunctiv, care învelește arterele.
 

albuginee

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. albuginée)

1. (anat.) membrană fibroasă alcătuită din țesut conjunctiv (conținând o cantitate mare de proteine ​​de susținere) de culoare albă, de densitate semnificativă, care înconjoară anumite organe genitale precum testiculul, ovarul, corpul cavernos și corpul spongios.