Rezultate principale (Consecință.):
Consecinţă
Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. conséquence, lat. consequentia)
1. rezultat al unui fapt, al unui principiu, al unei acţiuni; efect, urmare.
2. în ~ = a) prin urmare, deci; b) conform situaţiei, împrejurărilor.
3. (log.) consecvent. (II, 2).
Rezultate secundare (Consecință.):
Aeronevroză
Parte de vorbire: s.
Origine: (după engl. aeroneurosis)
1. totalitatea tulburărilor psihogene apărute drept consecinţă a efectuării de zboruri aeriene.
Atrage
Parte de vorbire: vb.
Origine: (după fr. attirer)
1. a trage, a duce la (către) sine.
2. a determina (pe cineva) să facă ceva.
3. (fig.) a ademeni; a stârni curiozitate, interes.
4. a avea drept consecinţă.
Conaţie
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. conation)
1. ansamblu de procese psihice apărute ca o consecinţă a acţiunii.
2. (filosofie) motivație, voință, impuls care determină un act, un efort oarecare.
Consecutiv, -ă
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. consécutif)
1. care urmează neîntrerupt, în şir, succesiv.
2. complement circumstanţial ~ = complement de mod care prezintă drept consecinţă determinarea unei acţiuni, a unei însuşiri; propoziţie ~ă (şi s. f.) = propoziţie circumstanţială care exprimă consecinţa sau rezultatul acţiunii verbului, ori al intensificării însuşirii unui obiect din regentă; conjuncţie ~ă = conjuncţie care introduce o propoziţie consecutivă.
Consecvent, -ă
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. conséquent, lat. consequens)
1. adj., adv. (despre oameni) care acţionează potrivit cu principiile sale; credincios ideilor sale.
2. (despre o vale) orientată pe direcţia înclinării straturilor.
3. s. n. (fil.) orice fenomen care urmează altui fenomen.
4. (log.) al doilea element al unei judecăţi ipotetice; consecinţă (2).
5. a doua secţiune a unei fraze muzicale.
Corolar
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. corollaire, lat. corollarium)
1. teoremă, consecinţă imediată a unei alte teoreme.
2. concluzie care se desprinde dintr-o teorie, dintr-o afirmaţie etc.