Dictionar

Rezultate principale (Consecinţa):

Consecinţă

Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. conséquence, lat. consequentia)

1. rezultat al unui fapt, al unui principiu, al unei acţiuni; efect, urmare.

2. în ~ = a) prin urmare, deci; b) conform situaţiei, împrejurărilor.

3. (log.) consecvent. (II, 2).


Rezultate secundare (Consecinţa):

Aeronevroză

Parte de vorbire: s.
Origine: (după engl. aeroneurosis)

1. totalitatea tulburărilor psihogene apărute drept consecinţă a efectuării de zboruri aeriene.


Amniotită

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. amniotite)

1. (med.) inflamație a amniosului, consecință a rupturii premature a membranelor ovulare.


Atrage

Parte de vorbire: vb.
Origine: (după fr. attirer)

1. a trage, a duce la (către) sine.

2. a determina (pe cineva) facă ceva.

3. (fig.) a ademeni; a stârni curiozitate, interes.

4. a avea drept consecinţă.


Cianopsie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. cyanopsie)

1. (med.) defect de vedere, în care obiectele apar colorate în albastru, adesea fiind consecința temporară a îndepărtării cataractei.


Conaţie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. conation)

1. ansamblu de procese psihice apărute ca o consecinţă a acţiunii.

2. (filosofie) motivație, voință, impuls care determină un act, un efort oarecare.


Consecutiv, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. consécutif)

1. care urmează neîntrerupt, în şir, succesiv.

2. complement circumstanţial ~ = complement de mod care prezintă drept consecinţă determinarea unei acţiuni, a unei însuşiri; propoziţie (şi s. f.) = propoziţie circumstanţială care exprimă consecinţa sau rezultatul acţiunii verbului, ori al intensificării însuşirii unui obiect din regentă; conjuncţie = conjuncţie care introduce o propoziţie consecutivă.