asuma

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. assumer, lat. assumere)

1. tr., refl. a(-și) lua asupra sa; a se angaja la îndeplinirea unei lucrări.
2. tr. a accepta ca ipoteză o propoziție (judecată) pentru a constata consecințele ce rezultă din ea.

favorizare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (favoriza)

1. acțiune de a favoriza.
2. (jur.) ~a infractorului = ajutor dat unui infractor pentru a-i ușura consecințele infracțiunii.

imunologie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. immunologie)

1. ramură care studiază fenomenele imunității și consecințele lor profilactice și terapeutice.

iresponsabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. irresponsable)

1. care nu poate fi făcut responsabil de actele sale; (prin ext.) fără simțul răspunderii.
2. care acționează fără a-și asuma responsabilitatea, fără a lua în considerare consecințele.
3. (antonim) responsabil.

neglijență

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. négligence)

1. faptul de a fi neglijent; nepăsare.
2. lipsă de grijă, de preocupare.
3. (jur.) culpă constând în atitudinea cuiva care nu prevede consecințele păgubitoare ale faptelor sale.

responsabilitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. responsabilité)

1. obligația de a efectua un lucru, de a răspunde, de a da socoteală de ceva, de a accepta și suporta consecințele; răspundere.
2. faptul de a fi responsabil; capacitatea de a lua decizii individuale; necesitatea morală de a îndeplini o datorie, un angajament.
3. funcție sau sarcină de răspundere.
4. (drept) obligația de a repara o greșeală sau de a respecta un angajament.
5. (drept) obligația, pentru un guvern, de a părăsi puterea atunci când organul legislativ îi retrage încrederea.