OK
X
complementație
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. complémentation)
1.
(biol.)
restabilire
a
fenotipului
primar,
consecutivă
unei
unități
apărute
într-o
genă.
consecutiv, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. consécutif)
1.
care
urmează
neîntrerupt,
în
șir,
succesiv.
2.
complement
circumstanțial
~
=
complement
de
mod
care
prezintă
drept
consecință
determinarea
unei
acțiuni,
a
unei
însușiri;
propoziție
~ă
(și
s.
f.)
=
propoziție
circumstanțială
care
exprimă
consecința
sau
rezultatul
acțiunii
verbului,
ori
al
intensificării
însușirii
unui
obiect
din
regentă;
conjuncție
~ă
=
conjuncție
care
introduce
o
propoziție
consecutivă.