consecvent, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. conséquent, lat. consequens)

1. adj., adv. (despre oameni) care acționează potrivit cu principiile sale; credincios ideilor sale.
2. (despre o vale) orientată pe direcția înclinării straturilor.
3. s. n. (fil.) orice fenomen care urmează altui fenomen.
4. (log.) al doilea element al unei judecăți ipotetice; consecință (2).
5. a doua secțiune a unei fraze muzicale.

consecvență

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. conséquence, lat. consequentia)

1. faptul de a fi consecvent.
2. (în logica scolastică) implicația și decurgerea formulelor logice una din alta.
3. caracteristică a gândirii corecte care respectă legile și regulile de formare și transformare într-un sistem deductiv.

acrobat, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. acrobate, gr. akrobatos)

1. gimnast în acrobație.
2. artist de circ, funambul care execută trucuri de agilitate în fața unui public.
3. (fig.) om lipsit de consecvență; cel care caută să epateze.

ataxic, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. ataxique)

1. I. care se referă la ataxie.
2. (med.) febră ~ă = febră malignă sau nervoasă, caracterizată prin inconsecvența evoluției sale.
3. II. persoană atinsă de ataxie.

capricios, -oasă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. capricieux, it. capriccioso)

1. cu capricii; inconsecvent, schimbător; răsfățat.
2. neobișnuit, ciudat.

caracter

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. caractère, lat. character, gr. kharakter)

1. ansamblu de trăsături psihico-morale distincte, relativ stabile, definitorii pentru om.
2. dans de ~ = dans prin ale cărui figuri se exprimă acțiuni sau sentimente; comedie de ~ = comedie a cărei intrigă izvorăște din conflictul creat între caracterele personajelor.
3. personalitate morală caracterizată prin voință fermă, corectitudine și consecvență, integritate etc.
4. individualitate cu trăsături psihice complexe, într-o operă literară.
5. particularitate de structură, formă, substanță sau funcție a unui organism.
6. caracteristică a unui lucru, fenomen.
7. element al unui alfabet; literă, semn grafic de același corp și aceeași familie.
8. (inform.) literă, cifră, semn particular.
9. (mat.) numărul de elemente care ocupă după o permutare același loc ca și înainte de aceasta.

consecință

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. conséquence, lat. consequentia)

1. rezultat al unui fapt, al unui principiu, al unei acțiuni; efect, urmare.
2. în ~ = a) prin urmare, deci; b) conform situației, împrejurărilor.
3. (log.) consecvent. (II, 2).

consecvență

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. conséquence, lat. consequentia)

1. faptul de a fi consecvent.
2. (în logica scolastică) implicația și decurgerea formulelor logice una din alta.
3. caracteristică a gândirii corecte care respectă legile și regulile de formare și transformare într-un sistem deductiv.