Dictionar

Rezultate principale (Consecvenţă;):

Consecvenţă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. conséquence, lat. consequentia)

1. faptul de a fi consecvent.

2. (în logica scolastică) implicaţia şi decurgerea formulelor logice una din alta.

3. caracteristică a gândirii corecte care respectă legile şi regulile de formare şi transformare într-un sistem deductiv.


Rezultate secundare (Consecvenţă;):

Inconsecvenţă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. inconséquence, lat. inconsequentia)

1. lipsă de consecvenţă.


Acrobat, -ă

Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. acrobate, gr. akrobatos)

1. gimnast în acrobaţie.

2. artist de circ, funambul care execută trucuri de agilitate în fața unui public.

3. (fig.) om lipsit de consecvenţă; cel care caută epateze.


Ataxic, -ă

Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. ataxique)

1. I. care se referă la ataxie.

2. (med.) febră = febră malignă sau nervoasă, caracterizată prin inconsecvența evoluției sale.

3. II. persoană atinsă de ataxie.


Caracter

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. caractère, lat. character, gr. kharakter)

1. ansamblu de trăsături psihico-morale distincte, relativ stabile, definitorii pentru om.

2. dans de ~ = dans prin ale cărui figuri se exprimă acţiuni sau sentimente; comedie de ~ = comedie a cărei intrigă izvorăşte din conflictul creat între caracterele personajelor.

3. personalitate morală caracterizată prin voinţă fermă, corectitudine şi consecvenţă, integritate etc.

4. individualitate cu trăsături psihice complexe, într-o operă literară.

5. particularitate de structură, formă, substanţă sau funcţie a unui organism.

6. caracteristică a unui lucru, fenomen.

7. element al unui alfabet; literă, semn grafic de acelaşi corp şi aceeaşi familie.

8. (inform.) literă, cifră, semn particular.

9. (mat.) numărul de elemente care ocupă după o permutare acelaşi loc ca şi înainte de aceasta.


Eclectism

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. éclectisme)

1. îmbinare mecanică a unor idei, concepții, puncte de vedere eterogene și opuse.

2. lipsă de consecvență în convingeri, în teorii.

3. sistem de concepții care, fără a se întemeia pe idei originale, alege din diverse sisteme de gândire ceea ce pare mai adecvat.

4. (arhit., arte) îmbinare necritică a unor elemente luate din stiluri diferite sau din diferitele mijloace personale de exprimare ale unor artiști consacrați.


Inconsecvenţă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. inconséquence, lat. inconsequentia)

1. lipsă de consecvenţă.