Dictionar

Rezultate principale (Conservă):

Conserva

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. conserver, lat. conservare)

1. tr. a păstra ceva nealterat datorită unui anumit tratament; a împiedica alterarea, sub acţiunea unor agenţi atmosferici sau biologici, a unor produse alimentare perisabile.

2. a păstra, a păzi.

3. refl. a se menaja.


Conservă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. conserve)

1. produs alimentar care poate fi păstrat multă vreme nealterat, datorită tratării lui după anumite procedee.


Rezultate secundare (Conservă):

A păstra; a conserva

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT conservo

2. FR conserver

3. EN to conserve; to keep; to preserve

4. DE beibehalten; erhalten

5. RU сохрaнять

6. HU megőrizni, konzerválni


Autoconserva

Parte de vorbire: vb.
Origine: (auto1- + conserva)

1. refl. a-şi conserva propria fiinţă.


Conservant, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. conservant)

1. adj. care conservă; conservativ.

2. s. m. substanţă antiseptică, pentru conservarea unor produse alimentare.


Conservare

Parte de vorbire: s.
Origine: (conserva)

1. acţiunea de a conserva.

2. instinct de ~ = instinct de apărare la om şi la animale, care are ca scop menţinerea fiinţei proprii.

3. tratament la care sunt supune unele produse perisabile spre a nu se altera.


Conservatism

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. conservatisme)

1. filosofie sau ideologie politică care pledează pentru statu-quoul social, cultural și religios; conservatorism.

2. mentalitate conservatoare, atașament față de tradiții.

3. (antonim) progresism.


Conservațiune

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. conservation, lat. conservatio)

1. acțiunea de a (se) conserva și rezultatul ei; (rar) conservare.

2. păstrarea intactă a bunurilor, antichităților etc.


Abioză

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. abiose)

1. stare a unui corp abiotic; stare lipsită de viață.

2. conservare a produselor alimentare prin distrugerea microorganismelor.


Aditiv, -ă

Parte de vorbire: I. adj., II. s.n.
Origine: (fr. additif, lat. additivus „care se adaugă la”)

1. I. care este adăugat, care se adaugă, care se adiționează, care completează.

2. (mat.) referitor la operația de adunare; care provine dintr-o adunare.

3. (fizică) (despre o proprietate, un efect) exprimat printr-o mărime fizică ale cărei valori se însumează algebric.

4. II. lucru adăugat, completare, supliment.

5. (industrie) constituent secundar, substanță care, adăugată unor produse, le ameliorează unele proprietăți.

6. (industria alimentară) produs destinat modifice gustul sau parfumul, prelungească conservarea.

7. (petrochimie) denumire generică pentru diferitele produse care sunt încorporate în benzină pentru a o face mai puțin detonantă; în uleiuri pentru a le îmbunătăți calitățile de lubrifiere, rezistența la oxidare, punctul de îngheț sau indicele de vâscozitate; în bitumuri pentru emulsionare.


Alimentaţie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. alimentation)

1. acțiunea de a (se) alimenta și rezultatul ei; alimentare.

2. (despre ființe) acțiune de asigurare a elementelor necesare creșterii, conservării; hrănire.

3. (prin analogie) acțiunea de a furniza ceva (unei fabrici, unei mașini etc.) necesar pentru funcționare; alimentat.

4. ceea ce alimentează; hrană, nutriment.

5. ~ publică = rețea de întreprinderi comerciale pentru servirea populației cu produse alimentare.


Ansilaj

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. ensilage)

1. conservare prin murare a nutreţurilor verzi.

2. conservarea în silozuri a produselor vegetale sau agricole.


Anşoa

Parte de vorbire: I. s.m. invar, II. s.n. (pl. -uri)
Origine: (fr. anchois)

1. I. pește mic comestibil din familia clupeidelor, de formă alungită, care trăiește în Marea Mediterană și în Oceanul Atlantic; se conservă în ulei sau în saramură și se consumă în general ca aperitiv.

2. II. pastă preparată din carnea acestui pește, care se servește ca aperitiv.


Antiprogresist, -ă

Parte de vorbire: adj., s.m.f.
Origine: (anti- + progresist, cf. fr. antiprogressiste)

1. (persoană) care este împotriva progresului; conservator.

2. (antonim) novator.