Dictionar

Rezultate principale (Consideraţie,):

Consideraţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. considération, lat. consideratio)

1. stimă, respect.

2. motiv, considerent, raţiune.

3. a avea (sau a lua) în ~ = a ţine seama de..., a avea în vedere.

4. părere, reflecţie, idee.


Rezultate secundare (Consideraţie,):

Desconsideraţie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (după fr. déconsidération)

1. faptul de a desconsidera; lipsă de considerație, de stimă față de cineva; desconsiderare.

2. (var.) desconsiderațiune.

3. (antonim) considerație.


Condescendenţă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. condescendance)

1. atitudine plină de consideraţie, de respect, atenţie şi bunăvoinţă faţă de cineva; amabilitate; deferenţă.

2. (peior.) bunăvoinţă cu aer de dispreţ, aroganţă, superioritate.


Credit

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. crédit, lat. creditum)

1. relaţie ce se stabileşte între o persoană (creditor) care acordă, sub formă de împrumut, o sumă de bani sau alte valori şi o altă persoană (debitor), care primeşte împrumutul, urmând ca restituirea se efectueze la o dată ulterioară, determinată; împrumut acordat; creanţa creditorului; obligaţia (bănească) a celui creditat.

2. sferă a circulaţiei băneşti cuprinzând relaţiile de credit.

3. coloana (din dreapta) a unui cont, care reprezintă sumele avansate.

4. (fig.) încredere, consideraţie, stimă, autoritate de care se bucură cineva.


Credita

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. créditer)

1. a acorda (cuiva) un credit (1); a vinde cuiva pe credit.

2. (fig.) a arăta cuiva consideraţie, stimă.

3. (cont.) a înregistra creditul unui cont.


Deferent, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. déferent, lat. deferens)

1. care dovadă de deferenţă; care are o considerație deosebită; respectuos, condescendent.

2. (anat.) se spune despre anumite canale excretoare.

3. (anat.) canal ~ = canal care conduce sperma din epididim în uretra posterioară.

4. (astron.) cerc ~ = cerc pe care, conform anticilor, se deplasează planetele.

5. (antonime) arogant, irespectuos.


Deferenţă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. déférence)

1. respect, stimă deosebită, consideraţie; condescendenţă.


Depreciativ, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. dépréciatif)

1. care depreciază; care arată lipsă de consideraţie; peiorativ.

2. (anton.) meliorativ.