considerație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. considération, lat. consideratio)

1. stimă, respect.
2. motiv, considerent, rațiune.
3. a avea (sau a lua) în ~ = a ține seama de..., a avea în vedere.
4. părere, reflecție, idee.

desconsiderație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (după fr. déconsidération)

1. faptul de a desconsidera; lipsă de considerație, de stimă față de cineva; desconsiderare.
2. (var.) desconsiderațiune.
3. (antonim) considerație.

condescendență

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. condescendance)

1. atitudine plină de considerație, de respect, atenție și bunăvoință față de cineva; amabilitate; deferență.
2. (peior.) bunăvoință cu aer de dispreț, aroganță, superioritate.

credit

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. crédit, lat. creditum)

1. relație ce se stabilește între o persoană (creditor) care acordă, sub formă de împrumut, o sumă de bani sau alte valori și o altă persoană (debitor), care primește împrumutul, urmând ca restituirea să se efectueze la o dată ulterioară, determinată; împrumut acordat; creanța creditorului; obligația (bănească) a celui creditat.
2. sferă a circulației bănești cuprinzând relațiile de credit.
3. coloana (din dreapta) a unui cont, care reprezintă sumele avansate.
4. (fig.) încredere, considerație, stimă, autoritate de care se bucură cineva.

credita

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. créditer)

1. a acorda (cuiva) un credit (1); a vinde cuiva pe credit.
2. (fig.) a arăta cuiva considerație, stimă.
3. (cont.) a înregistra creditul unui cont.

deferent, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. déferent, lat. deferens)

1. care dă dovadă de deferență; care are o considerație deosebită; respectuos, condescendent.
2. (anat.) se spune despre anumite canale excretoare.
3. (anat.) canal ~ = canal care conduce sperma din epididim în uretra posterioară.
4. (astron.) cerc ~ = cerc pe care, conform anticilor, se deplasează planetele.
5. (antonime) arogant, irespectuos.

deferență

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. déférence)

1. respect, stimă deosebită, considerație; condescendență.

depreciativ, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. dépréciatif)

1. care depreciază; care arată lipsă de considerație; peiorativ.
2. (anton.) meliorativ.