Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. conseiller)
1. persoană care dă opinii și recomandări; sfătuitor, sfetnic.
2. persoană a cărei funcție este de a ghida sau asista altă persoană în anumite domenii.
3. specialist care rezolvă problemele deosebite dintr-un anumit domeniu.
4. titlu al unor funcţionari din înaltele instanţe de judecată sau de verificare.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. aulique, lat. aulicus)
1. de curte; rafinat, elegant.
2. consiliu ~ = tribunal suprem în Imperiul Romano-German; consilier ~ - sfetnic la curtea Habsburgilor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. édile, lat. aedilis)
1. magistrat roman care se ocupa cu îngrijirea edificiilor, cu aprovizionarea, organizarea jocurilor etc.
2. consilier comunal într-un oraş mare cu probleme de edilitate.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. égérie)
1. o femeie care inspiră un politician, un om de litere etc.; muză.
2. consilieră, sfătuitoare pentru un politician, artist etc.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. éminence, lat. eminentia)
1. titlu care se dă cardinalilor.
2. ~ cenuşie = consilier intim, persoană influentă care manevrează din umbră un personaj oficial, un partid.
Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (germ. Referent, lat. referens)
1. specialist al unei instituţii care dă îndrumări şi informaţii într-un anumit domeniu; consilier, (înv.) referendar.
2. cel care face un referat; raportor.
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (vice- + primar)
1. consilier care asistă primarul în atribuțiile sale și care îl poate înlocui în caz de absență sau de boală.