Rezultate secundare (Consimţământul;):
Parte de vorbire: vb.
Origine: (lat. approbare)
1. a încuviinţa o acţiune, o părere etc.; a-şi da consimţământul, a fi de acord.
2. a rezolva favorabil.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (după fr. consentir)
1. tr., intr. a-şi da consimţământul; a încuviinţa, a aproba.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. formariage)
1. (în feudalism) interdicţie de a contracta o căsătorie cu o persoană de altă condiţie sau aflată în afara senioriei de care depindea servul, fără consimţământul seniorului său.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. hostile, lat. hostilis)
1. care are o atitudine duşmănoasă, răuvoitoare, plină de ură, de antipatie; duşmănos.
2. (prin ext.) care se opune ferm la ceva sau cuiva.
3. care nu este favorabil; nefavorabil.
4. (finanțe) preluare ~ă = ofertă publică de cumpărare în care o companie, numită achizitor, dorește să achiziționeze altă companie, numită țintă, fără consimțământul sau cooperarea consiliului de administrație al acesteia din urmă, prin consultarea directă a acționarilor.
5. (antonime) neostil, prietenesc.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (după fr. souscrire, lat. subscribere)
1. tr. a semna, a aproba semnând (un act), a iscăli; (p. ext.) a-şi da consimţământul, a încuviinţa.
2. intr. a aduce o contribuţie bănească.
Parte de vorbire: s.
Origine:
1. neputinţa de a renunţa la dorinţa acută de a atinge corpul unei femei, în special sânii sau chiar organul genital, fără consimţământul acesteia.