Dictionar

Rezultate secundare (Consimţământul;):

Aproba

Parte de vorbire: vb.
Origine: (lat. approbare)

1. a încuviinţa o acţiune, o părere etc.; a-şi da consimţământul, a fi de acord.

2. a rezolva favorabil.


Consimţi

Parte de vorbire: vb.
Origine: (după fr. consentir)

1. tr., intr. a-şi da consimţământul; a încuviinţa, a aproba.


Formariaj

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. formariage)

1. (în feudalism) interdicţie de a contracta o căsătorie cu o persoană de altă condiţie sau aflată în afara senioriei de care depindea servul, fără consimţământul seniorului său.


Ostil, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. hostile, lat. hostilis)

1. care are o atitudine duşmănoasă, răuvoitoare, plină de ură, de antipatie; duşmănos.

2. (prin ext.) care se opune ferm la ceva sau cuiva.

3. care nu este favorabil; nefavorabil.

4. (finanțe) preluare = ofertă publică de cumpărare în care o companie, numită achizitor, dorește achiziționeze altă companie, numită țintă, fără consimțământul sau cooperarea consiliului de administrație al acesteia din urmă, prin consultarea directă a acționarilor.

5. (antonime) neostil, prietenesc.


Subscrie

Parte de vorbire: vb.
Origine: (după fr. souscrire, lat. subscribere)

1. tr. a semna, a aproba semnând (un act), a iscăli; (p. ext.) a-şi da consimţământul, a încuviinţa.

2. intr. a aduce o contribuţie bănească.


Tuşerism

Parte de vorbire: s.
Origine:

1. neputinţa de a renunţa la dorinţa acută de a atinge corpul unei femei, în special sânii sau chiar organul genital, fără consimţământul acesteia.