Dictionar

consimți

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (după fr. consentir)

1. tr., intr. a-și da consimțământul; a încuviința, a aproba.
 

accede

Parte de vorbire:  vb. intr.  
Etimologie: (fr. accéder, lat. accedere)

1. a avea acces (la un loc, la o situație et cetera); a pătrunde.
2. a ajunge la ceva, undeva.
3. a fi de acord; a consimți.
 

accepta

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. accepter, lat. acceptare)

1. a primi, a consimți, a fi de acord.
 

condescinde

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. condescendre, lat. condescendere)

1. a consimți de complezență; a ceda, a cădea de acord în mod superficial; a catadicsi.
 
 
 

preta

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. prêter)

1. a se deda; a consimți la ceva incorect, nelegat, reprobabil.
2. a se potrivi la...