Dictionar

consistență

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. consistance, it. consistenza)

1. stare a unui corp care are un anumit grad de densitate.
2. rezistență opusă de un corp la deformare, la sfărâmare.
3. (fig.) soliditate, tărie; fermitate.
4. (mat.) coerență (2).
5. (log.) însușire a unui sistem axiomatic de a nu fi contradictoriu.
 

consistență

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT consistentia; firmitas
2. FR consistance
3. EN consistency
4. DE Konsistenz; Dichte
5. RU консистенция
6. HU összeállás, tömöttség, szilárdság
 

autoconsistență

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (auto1- + consistenţă)

1. principiu în filozofia materialistă potrivit căruia materia nu are nevoie de nimic din afara ei pentru a se desfășura până la formele cele mai înalte de conștiință; proprietate fundamentală a materiei de a se susține prin ea însăși.
 

inconsistență

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. inconsistance)

1. lipsă de consistență de soliditate.
2. (log.) proprietate a unor expresii de calcul logic de a fi false în orice interpretare.
 

agregare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. agrégation, lat. aggregatio)

1. faptul de a se agrega; agregație.
2. alipire, unire într-un tot; grupare, asociere.
3. stare de ~ = fiecare dintre cele trei stări de consistență a materiei.
 

amilograf

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. amylographe)

1. aparat care înregistrează consistența gelului de amidon.
 

apreta

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (fr. apprêter)

1. a supune diferite produse unei operații chimice care le dă consistență și lustru; a trata cu apret; (în vorbirea obișnuită) a scrobi.
 

apretaj

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. apprêtage)

1. acțiunea de a apreta și rezultatul ei; supunerea unor produse unei operații chimice care le dă consistență și luciu; apretare.
 

arborescent, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. arborescent, lat. arborescens)

1. cu aspect și consistență de arbore.
2. (tehn.) ramificat.
 

arenaceu, -ee

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. arénacé)

1. adj. de consistența nisipului.
2. s. n. țestul unor foraminifere fosile, din particule fine de nisip.