Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. consistance, it. consistenza)
1. stare a unui corp care are un anumit grad de densitate.
2. rezistenţă opusă de un corp la deformare, la sfărâmare.
3. (fig.) soliditate, tărie; fermitate.
5. (log.) însuşire a unui sistem axiomatic de a nu fi contradictoriu.
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
2. FR consistance
3. EN consistency
4. DE Konsistenz; Dichte
5. RU консистенция
6. HU összeállás, tömöttség, szilárdság
Parte de vorbire: s.
Origine: (auto1- + consistenţă)
1. principiu în filozofia materialistă potrivit căruia materia nu are nevoie de nimic din afara ei pentru a se desfăşura până la formele cele mai înalte de conştiinţă; proprietate fundamentală a materiei de a se susţine prin ea însăşi.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. inconsistance)
1. lipsă de consistenţă de soliditate.
2. (log.) proprietate a unor expresii de calcul logic de a fi false în orice interpretare.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. agrégation, lat. aggregatio)
1. faptul de a se agrega; agregaţie.
2. alipire, unire într-un tot; grupare, asociere.
3. stare de ~ = fiecare dintre cele trei stări de consistenţă a materiei.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. amylographe)
1. aparat care înregistrează consistenţa gelului de amidon.
Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (fr. apprêter)
1. a supune diferite produse unei operații chimice care le dă consistență și lustru; a trata cu apret; (în vorbirea obișnuită) a scrobi.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. apprêtage)
1. acțiunea de a apreta și rezultatul ei; supunerea unor produse unei operații chimice care le dă consistență și luciu; apretare.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. arborescent, lat. arborescens)
1. cu aspect şi consistenţă de arbore.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. arénacé)
1. adj. de consistenţa nisipului.
2. s. n. ţestul unor foraminifere fosile, din particule fine de nisip.