Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. alternance)
2. procedeul de decorare prin utilizarea alternativă a două motive, elemente.
3. (lingv.) schimbare a sunetelor unui cuvânt sau a sunetelor cuvintelor aparţinând unei familii.
4. ~ vocalică = alternanţă între vocalele din tema unui cuvânt; apofonie; ~ consonantică = alternanţă prin consoane.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. alvéolopalatal)
1. (despre consoane) articulat la limita alveolelor şi a palatului dur.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. anaptyxe)
1. modificare fonetică constând în introducerea unei vocale între două consoane într-un cuvânt.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. apical)
1. (anat.) situat în vârful unui organ.
2. (despre consoane) care se articulează cu vârful limbii apropiat de dinţi, de alveole sau de bolta palatului.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. apocope, lat. apocopa)
1. cădere a consoanei finale a unui cuvânt sau a unei silabe de la sfârşitul acestuia.
2. fractură cu pierderea unei părţi a osului.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. assibiler)
1. tr., refl. a da, a căpăta caracterele unei consoane africate.