Dictionar

betacism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. betacism)

1. pronunțare alterată a consoanelor b și p.
 

consonantic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. consonantique)

1. care este caracteristic consoanelor, care se referă la consoane, care este constituit din consoane etc.
2. (lingv.) alternanță ~ă = modificarea unei consoane sau a unui grup de consoane în funcție de forma silabelor contigue.
3. (antonim) vocalic.
 

consonantism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. consonantisme)

1. sistemul consoanelor unei limbi.
 

deltacism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. deltacisme)

1. (med.) defect de pronunție a consoanelor dentale „d” și „t”.
 

fitacism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (cf.. gr. phi)

1. pronunțare alterată a consoanelor f și v.
 

gamacism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. gammacisme)

1. pronunțare alterată a consoanelor g și k.