Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. consolant)
1. care consolează; care aduce reconfort; consolator.
2. (antonime) dezolant, dezesperant.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. consolateur)
1. care consolează; consolant.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. galbe)
1. curbură a unui capitel, a unei console, a unui vas etc.; contur graţios al unei sculpturi, al unei mobile, al corpului uman.
2. parte a fusului unei coloane, arcuită spre exterior, pentru a evita iluzia de strangulare.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. inconsolable, lat. inconsolabilis)
1. pe care nimic și nimeni nu reușește să-l consoleze; care nu poate fi consolat; neconsolabil, de nemângâiat.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. volute, it. voluta)
1. ornament în formă de spirală, la decorarea capitelului unei coloane, a unei console etc. în stilul ionic.
2. (fig.) răsucire, spirală (a gândirii).
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
3. EN bracket; corbel; conk; shelf