consolida

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. consolider, lat. consolidare)

1. tr., refl. a face, a deveni tare, solid, durabil; a (se) întări, a (se) închega.
2. tr. a mări capacitatea de rezistență a unui sistem tehnic.

consolidabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. consolidable)

1. care poate fi consolidat; care trebuie să fie consolidat.

consolidație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. consolidation)

1. acțiunea de a (se) consolida; acțiunea de a face mai ferm, mai solid, mai stabil; rezultat al acestei acțiuni; consolidare.
2. operație prin care se mărește capacitatea de rezistență a unei clădiri, a unui edificiu, a unui zid etc.
3. comprimarea și întărirea terenului printr-un fenomen natural sau prin compactare; fixarea solurilor prin vegetație, drenaj etc.
4. termen folosit în expertiza medicală pentru a desemna că starea unui pacient sau a unei persoane vătămate este stabilizată, nu va mai varia în timp, și devine astfel posibilă evaluarea invalidității care rezultă din acest stadiu.
5. (finanțe) convertire a datoriei rambursabile a unui stat în datorie perpetuă, din care se poate reclama numai dobânda.
6. (științe juridice) reunire a unei proprietăți și a uzufructului.
7. (economie) fuziunea mai multor companii.
8. (med.) desemnează procesul prin care organismul repară oasele rupte.
9. (var.) consolidațiune.
10. (antonime) deconsolidare, slăbire, șubrezire.

consolidator, -oare

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (consolida + -tor)

1. care consolidează, care întărește; consolidant, întăritor.

deconsolida

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. déconsolider)

1. a face (o grindă etc.) să-și piardă soliditatea.

reconsolida

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (fr. reconsolider)

1. a consolida din nou; a reîntări.

antestator

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. antestator)

1. parte componentă a unei turbine hidraulice pentru consolidarea și rigidizarea muchiilor fantei de admisiune spre stator a camerei în spirală.

arenă 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. arène, lat. arena)

1. loc circular acoperit cu nisip (sau rumeguș), în mijlocul unui amfiteatru, circ etc.
2. suprafață de teren din complexul unui stadion, dintr-o sală de sport în care au loc competițiile.
3. sediment continental neconsolidat, din roci dezagregate.
4. (fig.) domeniu, sferă a unei activități.

arma

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. armer, it., lat. armare)

1. a introduce un cartuș în camera de tragere a unei arme.
2. a fixa armătura de fier a unei construcții de beton armat.
3. a consolida cu o armătură o piesă, o galerie de mină.
4. (mar.) a echipa o navă cu cele necesare plecării în larg.
5. a introduce ramele unei ambarcații în furcheți.

batolit

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. batholite)

1. rocă intruzivă, în formă de masiv, din răcirea și consolidarea magmei în interiorul scoarței terestre.

bermă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. berme, germ. Berme)

1. întăritură pentru consolidarea unui taluz, făcută din pământul rezultat prin săparea șanțului.

betona

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. bétonner)

1. intr., tr. a turna betonul (în cofrajele unei construcții).
2. (fig.) a întări, a consolida.