Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. consolider, lat. consolidare)
1. tr., refl. a face, a deveni tare, solid, durabil; a (se) întări, a (se) închega.
2. tr. a mări capacitatea de rezistenţă a unui sistem tehnic.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. consolidable)
1. care poate fi consolidat; care trebuie să fie consolidat.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. consolidation)
1. acțiunea de a (se) consolida; acțiunea de a face mai ferm, mai solid, mai stabil; rezultat al acestei acțiuni; consolidare.
2. operație prin care se mărește capacitatea de rezistență a unei clădiri, a unui edificiu, a unui zid etc.
3. comprimarea și întărirea terenului printr-un fenomen natural sau prin compactare; fixarea solurilor prin vegetație, drenaj etc.
4. termen folosit în expertiza medicală pentru a desemna că starea unui pacient sau a unei persoane vătămate este stabilizată, nu va mai varia în timp, și devine astfel posibilă evaluarea invalidității care rezultă din acest stadiu.
5. (finanțe) convertire a datoriei rambursabile a unui stat în datorie perpetuă, din care se poate reclama numai dobânda.
6. (științe juridice) reunire a unei proprietăți și a uzufructului.
7. (economie) fuziunea mai multor companii.
8. (med.) desemnează procesul prin care organismul repară oasele rupte.
10. (antonime) deconsolidare, slăbire, șubrezire.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (consolida + -tor)
1. care consolidează, care întărește; consolidant, întăritor.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. déconsolider)
1. a face (o grindă etc.) să-şi piardă soliditatea.
Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (fr. reconsolider)
1. a consolida din nou; a reîntări.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. antestator)
1. parte componentă a unei turbine hidraulice pentru consolidarea şi rigidizarea muchiilor fantei de admisiune spre stator a camerei în spirală.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. arène, lat. arena)
1. loc circular acoperit cu nisip (sau rumeguş), în mijlocul unui amfiteatru, circ etc.
2. suprafaţă de teren din complexul unui stadion, dintr-o sală de sport în care au loc competiţiile.
3. sediment continental neconsolidat, din roci dezagregate.
4. (fig.) domeniu, sferă a unei activităţi.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. armer, it., lat. armare)
1. a introduce un cartuş în camera de tragere a unei arme.
2. a fixa armătura de fier a unei construcţii de beton armat.
3. a consolida cu o armătură o piesă, o galerie de mină.
4. (mar.) a echipa o navă cu cele necesare plecării în larg.
5. a introduce ramele unei ambarcaţii în furcheţi.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. batholite)
1. rocă intruzivă, în formă de masiv, din răcirea şi consolidarea magmei în interiorul scoarţei terestre.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. berme, germ. Berme)
1. întăritură pentru consolidarea unui taluz, făcută din pământul rezultat prin săparea şanţului.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. bétonner)
1. intr., tr. a turna betonul (în cofrajele unei construcţii).
2. (fig.) a întări, a consolida.