Parte de vorbire: s.
Origine: (deconsolida)
1. acţiunea de a deconsolida, pierdere a legăturilor solide de coeziune dintre particulele unei roci.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (după fr. préconsolidation)
1. (constr.) consolidare naturală a unui strat de pământ, supus în trecut unor sarcini geologice mai mari.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (vb. reconsolida)
1. acțiunea de a reconsolida și rezultatul ei; consolidare nouă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. antestator)
1. parte componentă a unei turbine hidraulice pentru consolidarea şi rigidizarea muchiilor fantei de admisiune spre stator a camerei în spirală.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. batholite)
1. rocă intruzivă, în formă de masiv, din răcirea şi consolidarea magmei în interiorul scoarţei terestre.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. berme, germ. Berme)
1. întăritură pentru consolidarea unui taluz, făcută din pământul rezultat prin săparea şanţului.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. quai)
1. construcţie pe malul unei ape navigabile pentru încărcarea şi descărcarea navelor, servind totodată la consolidarea malului şi pentru a preveni inundaţiile; (p. ext.) stradă de-a lungul unui astfel de mal.
2. rampă de încărcare-descărcare a vagoanelor de cale ferată.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. cimenter)
1. tr., refl. a (se) întări (cu ciment).
2. a injecta sub presiune o suspensie de ciment în pământ, în roci, în materiale de construcţie etc. pentru consolidare.
3. (fig.) a (se) lega, a (se) uni indestructibil; a (se) consolida.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cinérite)
1. rocă vulcanică piroclastică, cimentată, din material fin provenit din pulverizarea şi consolidarea lavei.