Dictionar

conspirativ, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (după germ. konspirativ, rus. konspirativnîi)

1. referitor la conspirație; ilegal, clandestin.
 

conspirativitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (conspirativ + -itate)

1. caracter conspirativ al unei acțiuni politice, al unei activități et cetera; clandestinitate.
 

clandestin, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. clandestin, lat. clandestinus)

1. cu caracter secret; ilicit, conspirativ.
 

conspirativitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (conspirativ + -itate)

1. caracter conspirativ al unei acțiuni politice, al unei activități et cetera; clandestinitate.
 

ilegal, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. illégal, lat. illegalis)

1. care nu este în conformitate cu legea; care nu respectă legea; nelegal.
2. care nu este recunoscut, admis de lege; (prin ext.) clandestin, conspirativ.
3. (antonime) legal, legitim, licit.
 

latent, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. latent, lat. latens)

1. care există, dar nu se manifestă în exterior, putând izbucni oricând.
2. care nu se manifestă, care rămâne ascuns, dar care rămâne capabil să apară, să se manifeste la un moment dat.
3. (chimie, sintag.) căldură ~ă = cantitate de căldură care nu produce ridicarea temperaturii unui corp, ci schimbarea stării sale de agregare.
4. (rar) conspirativ.
 

parolă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. parole, it. parola, germ. Parole)

1. cuvânt secret, convențional, mijloc de recunoaștere de către militari, de către depunătorii pe librete de economii la purtător sau între membrii unei organizații conspirative.