Rezultate secundare (Constant;):
Constant, -ă
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. constant, lat. constans)
1. adj. care rămâne neschimbat; invariabil.
2. capital ~ = parte a capitalului investită în mijloacele de producţie, care nu-şi schimbă mărimea valorii în procesul de producţie.
3. s. f. (mat.) mărime având o valoare invariabilă.
4. (fiz.) mărime care caracterizează un fenomen, material, aparat etc.
5. element al limbajului formal reprezentând un nume socotit fix pentru acelaşi denotat.
Constanţă
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. constance, lat. constantia)
1. însuşirea de a fi constant; perseverenţă.
Constantan
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. constantan)
1. (tehnol.) aliaj de cupru și de nichel, cu coeficient de dilatare mic și rezistență specifică mare, întrebuințat la confecționarea rezistențelor electrice, a reostatelor, a termoelementelor etc.
2. (tehnol.) aliaj de cupru și nichel cu rezistivitate mare și constantă; aliaj de cupru și nichel a cărui rezistență electrică variază puțin în funcție de temperatură.
Aditivitate
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. additivité)
1. proprietate a unei mărimi, a unei constante, a unei funcții și așa mai departe de a fi aditivă.
Alizee
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. alizés)
1. pl. vânturi constante care bat tot timpul anului în regiunile tropicale.
Amfoheterogonie
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. amphohétérogonie)
1. (bot.) producere de urmaşi constanţi pe o parte a ramurii, iar pe cealaltă de urmaşi cu segregare tipică a caracterelor.
Amper
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. ampère)
1. unitate de măsură a intensităţii curentului electric, intensitatea curentului constant de un volt care străbate un conductor cu rezistenţă de un ohm.
Arhonte
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. archonte, lat. archon, -tis, gr. arkhon, -tos)
1. (în Atena antică) înalt magistrat din conducerea republicii.
2. titlu dat unor mari ofiţeri la curtea Constantinopolului.
Asincron, -ă
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. asynchrone)
1. care nu este sincron; asincronic.
2. maşină ~ă = maşină cu curenţi alternativi a cărei frecvenţă a forţelor electromotoare nu este în raport constant cu viteza; motor ~ = motor a cărui turaţie a rotorului diferă de a câmpului magnetic al statorului.
3. (inform.; despre un ordinator) la care fiecare operaţie este declanşată printr-un semnal provocat de terminarea operaţiei precedente.